Între tăcere și stele

vineri, 28 noiembrie 2025

Pe valuri de lumină îți caut iar privirea
Și-n ochii tăi căprui citesc iar nemurirea
În universu'-ntreg ești cântec de iubire
De îngerii în cor tresar a proslăvire.

Oh, dragul meu iubit ce-mi scormonești în suflet
Am obosit în gânduri mereu de-atâta umblet
Îți simt căldura moale ce vine către mine
Și stelele-mi sunt dor cu străluciri divine.

Când te respir în noapte adeseori cu teamă
În universuri mute ce tainic se destramă
Eu îmi adun în lacrimi dorința arzătoare
De-a fi mereu în tine, măcar ca scriitoare.

În fiecare vers și în fiecare glastră
Am îngropat adânc mereu iubirea noastră
Și trebuie c-a fost pedeapsa mea supremă
Să te iubesc nespus ca sfânta ce blestemă.

Război prin paradis, război chiar și în gânduri
În lacrimi care curg pe foi și printre rânduri
Frumosul meu iubit venit din alte sfere
Mi-e sufletul zdrobit de dor și de durere.

Că ne-am născut tardiv și desincronizat
Nebuni pierduți prin Rai care au cutezat
Să vină iar prin lume, să curgă iar în ploi
Printre iubiri profane ce zac acum în noi.

De ce-am venit acum, când totul a trecut
De ce nu ne-am iubit doar când a trebuit?
Ești malul care stă, iar eu sunt valul tău
Și te cuprind în brațe pe tine, dragul meu.

Iubitul meu din suflet, din lume și din vise
Din versurile mele de multe ori nescrise
Te voi iubi fierbinte ca inima să-ți scot
Din temnița cea rece, din lanțuri dacă pot.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.