Nostalgie
...
Îmi amintesc de-un vis avut cândva
Când credeam că-i totul cu putință,
Că într-o bună zi, voi putea zbura
Și mi se va-ndeplini orice dorință!
...
Mă mai visam la pol, un eschimos
Ce locuia într-un castel de gheață,
Eram copil și mă jucam frumos,
Eram copil, mă bucuram de viață!
...
Din câteva bețe îmi făceam canoe,
Eram ca fructul gata să se coacă,
Mă închipuiam Robinson Crusoe,
Puteam fi oricine-atunci în joacă!
...
Eram și Magellan ori alt explorator,
Desenam corăbii, cutreieram oceane,
Descopeream popor după popor,
Eram un indian și puneam capcane!
...
Îmi erau prieteni eroii de prin cărți
Aveam arc cu săgeți, cuțite și pistoale,
Dintre eroii mei puteam să fiu oricare,
Aveam caiete-ntregi cu insule și hărți!
...
Visam că zbor prin cosmos, spre planete,
Cititu-mi ajunsese ca un drog,
Eram cosmonaut și pilotam rachete,
Deși de multe ori eram arheolog!
...
Trecutul părea plin de farmec și mister
Eram doar un copil și mă visam adult,
Îmi amintesc de-un vis avut de mult
Care s-a pierdut, pribeag și efemer!
....
De acele timpuri îmi amintesc cu drag,
Eram ca un lăstar care creștea fertil,
Acum, deja trecut de-al bătrâneții prag,
Păstrez în mine totuși, o umbră de copil!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: