Poezii despre Copilărie:

De dor mă doare amintirea
Copilăriei și într- o doare
Mă - mbrățisez cu primenirea
De gânduri triste... și e soare.

Dacă aș putea zbura, aș pleca departe de lume,
Acolo unde liniștea e o mireasmă nemărginită.
Nu aș evada fără rost sau de frica pieirii,
Ci aș căuta iubirea infinită a perfecțiunii.

Cu pistrui pe față, fata
Dă bătăi de cap și tata
Nu mai știe ce metode
Să adopte... lncomode!

Ascultați
Și vă minunați!
Într-o carte mititică,
Hărnicuț ca o furnică,

(O fabulă despre lăcomie, minciună și judecata de apoi)

Introducere

Copilăria nu avea ceas,
doar zile lungi și râsete multe.
Ieșeam afară fără să întreb,
și mă întorceam când se făcea întuneric.

Într-un penar sub clar de lună,
Și unde-n vis se tot adună,
Idei ce rătăcesc prin minte,
Se sparg în sute de cuvinte.

ticăi precum un ceas
acum, în ultimele clipe
când nu mai ai nici glas,
nici mâini să te ridice.

suflet tânar, încleștat
în corp bătrân, de-odinioară
sub ai vieții ani, demult
așa lumea a-nceput.

Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.