Poezii despre Copilărie:

LEGENDA LUI MOŞ NICOLAE

Din vremurile străbune,
de sărbători creștine,

1) Geloză

Tinereți apuse își blesteamă inocența
Ce, cândva, a stat drept odă a divine triluri.

-în floare, abia-s merii...-
a spus frumoasa primăvară.
albinuțele se-ntorc la stup
cu

Copilăria este un tărâm fermecat
Unde nimic nu e complicat;
Nu știm când și unde începe
Nu știm când și unde se termină.

RUGĂCIUNE PENTRU COPILĂRIE

Doamne, Te rog, de-ai putea să faci
și pentru mine o minune,

Îmi amintesc, dulce copilărie, îmi amintesc
Cum odată pe o pajiște
Mi te-ai arătat printre nori
Și mi-ai vorbit.

Bucuria vie a inocenței.

DREPTURILE COPIILOR
(sonet predestinării)

Toți copiii au dreptul la iubire,

Amânări fără chemare
Stau la buza vorbelor
Ne-ntrebăm de ce e oare
Lipsa, doar în calea lor,

Când vezi copiii așa de drăgălași,
Știi că au ceva sfânt, că sunt gingași,
Ei vin cu drag pe astă lume,
Iar pentru noi sunt o minune.