Poezii despre Copilărie:

poverile asprelor ierni
le ducem cu greu;
unul strănută,
altul sughiță,

Când ochii i-am deschis, demult,
Spre chipul tău, senin și viu,
Un cântec vocea ta, și-ascult,
Și – acum îndemnul cum să fiu.

În abur argintiu de noapte rece,
Când visele se scurg pe cărărui,
Un Moș al tuturor și-al nimănui

Încerca de ieri să sară,
O scrumbie mai bizară,
Peste frunza grea de nalbă,
Din gradina lui Moş-Jalbă.

seară de octombrie,
clopoțeii din verandă
trezesc vântul
să spună povești la ferestre.

Rândunică, rândunea,
Unde este casa ta?
Unde este cuibul tău
Ca să ştiu, să dorm şi eu?

Pentru Dana, de ziua ei, la 42 de ani.
Vol. "Din Viaţă"

Te ştiu din anii de demult,

Aş vrea să mă duc departe,
În copilăria mea,
Mama-n braţe să mă poarte
Tata mâna să mi-o ia.

un vânticel de seară,
scutură norii
de ultimii fulgi de zăpadă...
ștrengărește,

clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii
cu scânteieri de baladă.