poverile asprelor ierni
le ducem cu greu;
unul strănută,
altul sughiță,
parcă, un miros tăios de insecticid
a năpădit străzile.
privește cum printre
cojoacele de frunze uscate ale Dochiei,
dalbii ghiocei ne alintă!
o rază de soare
reflectată pe zâmbetul tău,
îmblânzește privirea-mi.
rândunelele se vor întoarce
la vechile cuiburi?
printre narcise și toporași,
se vor zbengui fluturii?
pe câmpiile-nverzite, vom auzi
chiotele de bucurie ale copiilor?
când prima scânteie de căldură și prietenie
va-ncolți în sufletul tău,
și simțirea-ți va fi dezghețată
la focul iubirii,
atunci,
primăvara va țâșni, ca un șuvoi ,
din inima ta.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Detalii poezie:
Distribuie pe: