Anisoara Iordache - creaţii proprii

suflete,
alergând printre dorințe și aspirații,
vrei să întelegi rostul vieții.//
când privitor, când jucător,

timp al refugiului,
al vitezelor șlefuitoare de spații poetice,
prin care,
fulgerul unui gând străpunge hârtia.

în depărtare, un râs isteric…
pasărea neagră
căuta cu-nfrigurare un cuib
să-și clocească ouăle de foc.

"Picătură în lac
un singur strop de vin
și soarele se stinge"
Pișcătură de cabernet,

#:șoapte

călătorie
pe undele melodioase ale

pentru paznicul de noapte
de la spitalul de psihiatrie,
orice trecător era
o plăcuță zentangle tăioasă,

simplitate-
floarea c-un parfum discret
de la poarta Raiului.

Țesături criptice-n
Fibrele vremurilor,
Dau frunzelor
O înfățișare misterioasă

pe plaja inundată de tăcere,
urmele pașilor rescriu câteva
versuri stinghere -
imagini oglindite pe

structuri biomorfe-
piese ale unui puzzle
cu reflexe stranii,
explorează paradoxul “alegerii”