călătorie
pe undele melodioase ale
blues-ului
șoapte: norii picură rouă-n
cupele tremurătoare ale
lalelelor.
frecvențe diferite-
timpul
pe un făgaș de iubire…
șoapte: rezonanță-
un zbor lin alină
tristețile.
dincolo de prezent-
atingând cu privirea
zorile.
șoapte: pipăind cu un deget
portativul pâlpâitor
al înserării.
flori de prun
acoperă luna
parfumul te-nvăluie…
șoapte: depărtate
tonuri de chitară
vindecă rănile.
meri în floare-
viitoru-i
proiectat pe intenții.
șoapte: scânteile, care animă voința,
dau orientare
cugetării.
crabul albastru-
realitatea-i reflectată
pe-o foaie de waschi.
șoapte: texturi de smooth jazz,
tărziu în noapte,
saxofonul se tânguie.
2
un puf de păpădie
printre ochiurile unei rețele de posibilități…
va fi pace?
va fi război?
“cireșe coapte”: oglinda reflectă
o stare de apatie
linii melodice fado
transformă nostalgia într-un zbor
deasupra catargelor.
flori de prun risipite prin parcuri
mă-ndeamnă să-mi iau bocceluța
și să plec.
“cireșe coapte”: când ei vorbesc despre stabilitate,
presimt că ascund ceva.
imaginația sare din cadru în cadru;
dependența de adrenocrom e la modă;
polisemia unui octagon roșu
declanșează alarma.
“cireșe coapte”: închisorile rusești
nu pot cuprinde gloria lui Tolstoi.
verighete aurii strălucesc pe râuri,
generând roiuri de gânduri.
promisiuni eterne –într-un balans al destinului,
duc flacăra iubirii divine.
un voal de mireasă e luat de valuri
departe, în larg.
“cireșe coapte”: să nu pomenești nimic despre
iubiri interzise!
înțelepciunea nu mai are căutare,
la ospățul trădătorilor,
singurul ingredient admis
e viclenia.
urcând pe scara vânzătorilor de țară,
impostorii au privirea tulbure.
“cireșe coapte”:peste tot, ruine
pete de cerneală pe a cerului stampă,
atrag triluri de păsări;
concentrarea obsesivă dispare.
sufletele sunt ferestre deschise
prin care admiri răsăritul.
“cireșe coapte”: jokerul amețit de putere
organizează safariuri de vânătoare de oameni.
pe drum, spre Emaus,
dezamăgiri
perturbă bătăile inimii.
să fie primăvara numai o stare de spirit?
cine va lumina întunericul ?
“cireșe coapte”: să nu rostești parola prin aceste
ținuturi sterpe.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Detalii poezie:
Distribuie pe: