Anisoara Iordache - creaţii proprii

clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii
cu scânteieri de baladă.

zvântate pe-ntinse nisipuri
sunt apele largi
ale cuvântului
respirații-

morișca de vânt
răsucește cântecul
păsării cu cioc de oțel,
prefăcându-l

și-n tăcerea nopții,
ațâțate de ură
erau armele noastre.....
- verifică prețurile!

ascultând tăcerea din
sfintele locașuri de rugăciune,
simt
adierile calde ale-cristalelor

s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu

ninge liniștit
peste
orașul răsfirat
pe țărmul mării.

oraș
însuflețit
de câteva raze de soare//
umbre de doruri

trecutul decantează
viziunea întâmplărilor.
printr-o scindare a memoriei,
schimbată-i

întoarcere
spre cuvântul prietenos
neumbrit de răutate
//