Anisoara Iordache - creaţii proprii

așteptând un semn pe-ntinderi de ape,
ochiul vârtejului-c-un apetit
nesățios pentru gânduri malefice,
se-ntunecă.//

natură moartă
cu stânjenei galbeni
și un zâmbet venit
de departe,

incantații
pe misterioasele trepte
ale areopagului, //
trecutul și viitorul

ochiul aproape gol
caută
un punct de sprijin,
pentru toate amărăciunile//

conversații tăcute -
sub sininătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare

flori de sakura-
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului

* simplu la fereastră*

pete pǎtrate cǎlare pe umbra//
ornamente

timp căldicel,
sub bolta de glicină plângătoare,
cele zece fecioare
au ațipit.

un strop de aprilie
stinge-n focul iubirii
dorul depărtărilor;
și-n mersul firelor de nisip

un vânticel de seară,
scutură norii
de ultimii fulgi de zăpadă...
ștrengărește,