Poezii despre Copilărie:

Jos, din lacul de sub munte,
Se ridică mândrul Soare.
Va vedea şi astăzi multe
Şi va lumina mai tare.

Povestea începe la prânz
Sau tine din zori pâna-n seara:
Un nas de copil mi s-a plâns
Ca duce doi saci cu povara,

Cu baiatul tras pe sfoara,
Paie mi-am aprins în cap!
Nu stiu cum sa fac sa scap,
Ca sa-l trag si-a doua oara.

- Astazi sunt si trist, si plâns,
Ca dentistul, înainte
Sa manânc si eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.

Îmi spunea un baietel
Ca ar vrea mult, mult si el
Sa se faca o zi miel,
Ca sa poarte clopotel.

Dragi copii, fetita este
Maruntica din poveste.
Poti sa-i zici, poti sa nu-i zici,
Tot i-e mila de pisici,

Vântul asta e baiat?
N-are sapca, n-are barba?
Vrei sa-l tragi putin de par,
Si, când colo, rupi o iarba.

Iata lanul cu lalele
Unde stau doi pui de lele.
Lelea-i mica, cu ilic
Si cu nasul foarte mic.

Când trec cu zgomotocicleta mea pe strada,
Voi cu mirare-n urma mea priviti,
Alunecând de-a valma în zapada
Si ridicându-va cam zgomototoliti.

Lacomel se zgaibarase
Pe trei case caraghioase.
Prima casa era grasa,
Cu terasa fainoasa,