Poezii despre Copilărie:

Nouraș zăpadă-n dungi
iarnă dragă când ajungi
dusă-i frunza de prin vii
pe la noi de ce nu vii

Decembrie-a uitat să ningă
doar îngerii mai ning șuvoi
te caută un înger c-o seringă
să-ți dea iar timpul înapoi

Pe sub nopți și clar de lună,
Printre miile de stele
Și prin vatra cea străbună
Trec iar gândurile mele!

Mi-e dor de tine, draga mea bunică,
De vremea când eram copilă mică
Și mama mă dădea în grija ta
Iar când pleca, țin minte cum ofta!

COPILARIE


Am să mă frâng ca zmeul meu portocaliu

Iar pun paharul violet la lin*
Ca mustul cel spumos să îl adune
Și când aproape-aproape este plin
Eu îi înalț culoarea lui de prune.

Un copil,
Cǎlare pe-o raţǎ
Galben-albastrǎ
Şi plinǎ de praf,

Cum aș vrea să vină iarăși
Ziua c-ochii de cireșe
Când cântările de vară-și
Vor tot cerul să înfeșe.

Îngeraş, tu ai aripioare,
Să vii la mine să mă protejezi!
Un buchet de lăcrămioare,
Va fi darul meu, când vii să mă vezi!

te-ai apucat să vânezi stele
la început pentru că ne-au tăiat lumina
sau poate din curiozitatea ta infantilă
apoi din obișnuință