Poezii despre Copilărie:

Aveau poftă de clătite...
Am făcut, au fost prăjite,
Încet una câte una
Şi umpleam cu spor întruna

Iubita stă ghemuită într-un ou
înfăşurată într-un vis roşu
de catifea,
e învelită în vise albastre de in

Şi apoi te îndrăgosteşti.
Uiţi totul despre tine şi despre ceilalţi.
Călătoreşti.

Rămâneţi cu bine profesori şi colegi!
Nu uitaţi că-n viaţă, ai dreptul să alegi!
Noi ne-am decis deja şi iată că plecăm!
De azi, mereu pe drumuri să fim, să alergăm.

Nu ştiu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi
De câte ori voi auzi de şcoală, de voi îmi voi aminti
Şi sper ca şi voi gândindu-vă la anii scumpi de şcoală,
Să râdeţi ca atunci când s-a-ntâmplat pentru prima oară.

În grădina îngrijită
De-o mămică cam grăbită
E-o fetiţă mititică
Cu ochi verzi, guriţă mică

Punând
piciorul
pe
gâtul

Te aștept sa apari,
sa te vad din nou cum dai din mâini
încercând sa te ridici de la pământ,
cum in ochii tai mari

Ochi albaştri de cicoare,
cu guriţa ca un mac,
Părul galben cum e grâul,
când de soare-i scăldat.

Tot umblând după o nucă,
Veveriţa cea focoasă,
Scormonind ca o nălucă
A ajuns în pod, la casă.