Poezii despre Copilărie:

Copile, învaţă tot ce ţi se cere!
Deja dorinţa ta a devenit lăcomie,
Iar lăcomia va deveni obsesie.
Trece încercările cu demnitate.

Sub buclele dezordonate de aramă veche
Pândeau surâzători doi ochi fără pereche.
Desculță, în rochița de culoarea cerului,
S-a furișat la joacă fetița pădurarului.

Pe timpuri visele se povesteau,
De teamă de -a nu fi uitate,
Și-n povestire, stelele continuau
A fi minuni nenumărate...

O mi-e dor, mi-e dor de voi

Întorcând, la ceas de seară,
Lunga timpului purtare

Amintire

Trecând de podul putrezit
Pe lângă falnica căpiță

Mai știi?

Mai știi matale, nea Ștefane,
Ce mândru mă purtam prin sat

Cântec de leagăn

Dormi neîntinat copile
Legătura mea de sânge

Lângă cumpăna strâmbată
Am venit cu soarta-n seară,
O chindie parfumată
Cu pelin era în vară.

Stăteam întinsă pe spate,
Un spate îndrăgostit
de pământul dezgolit,
Și am ridicat mâna nebună

Două chipuri

Din fragedă pruncie
De când pot ține minte