Poezii despre Copilărie:

E frumos să fii copil
Să alergi și să te joci,
Sub al cerului senin
Florile să le miroși.

Nu sta supărată fată
Că nu-i zi de joacă iară.
Nu-i nimic că-i înnorat,
Nor de ploaie încărcat.

Doi papuci s-au luat la sfadă
Și nu știu ce să mai fac!
Umblu desculț prin ogradă,
Dar nu-i chip ca să-i împac!

Generatii framantate

O fetiță mititică,
Ce de iarnă n-avea frică,
Intr-o zi mult prea geroasă,
Iese-afară, nu stă-n casă.

Vifor nebun, te rog, fii zefir cuminte
Când treci peste colibele dărăpănate.
Nepăsător ai stins focul din vatră
Lăsând copiii sărmani să plângă.

Un copil minune în lumea muzicii
N-a știut că recviemul ce i-a fost comandat
Era dedicat propriilor sale funeralii.
Geniul lui Mozart depășea compozitorul Curții.

Astăzi dis-de-dimineață,
Cu ochii cam somnoroși,
M-am spălat iute pe față
Și-am dat fuga la galoși.

Dacă-ați uitat să vă jucați,
Voi, oameni mari, eu vin și spun;
Un gând eu am purtat în suflet
Și mare fiind acum, vă intreb:

Nu știi ce-i copilăria
ce fel de școler mai ești
hai că m-apucă furia
și n-am vreme de povești