Poezii despre Copilărie:

Te aștept sa apari,
sa te vad din nou cum dai din mâini
încercând sa te ridici de la pământ,
cum in ochii tai mari

Ochi albaştri de cicoare,
cu guriţa ca un mac,
Părul galben cum e grâul,
când de soare-i scăldat.

Tot umblând după o nucă,
Veveriţa cea focoasă,
Scormonind ca o nălucă
A ajuns în pod, la casă.

Alergam odată
prin inima tinereții
şi gesticulam prin aer
căutând pe trotuare și pe la colțuri

O fetiţă drăgălaşă
A ieşit astăzi din casă
Şi chiar dacă a plouat
Iese la aer curat!

Dor de tata şi de mama,
Dor de pâinea din cuptor,
Dor de lampa din fereastră
Şi de apa de izvor.

Copil fiind...

Copil fiind, ades mă furișam,
De cei ai casei, să nu mă zărească...

Care e raspunsul oare?
Cine stie rog sā-l scrie :)

Copila apei,sora norilor şi-a ceţei,

Cristal fragil învăluit în boare de fineţe,
Temut te-aşezi pe-un fir de iarbă, pe-o petală,

Dacă razele de soare
Se ivesc de printre nori
Când aceştia-şi cern ploiţa:
Sus pe cer răsar culori.