Poezii despre Copilărie:

Alergam odată
prin inima tinereții
şi gesticulam prin aer
căutând pe trotuare și pe la colțuri

O fetiţă drăgălaşă
A ieşit astăzi din casă
Şi chiar dacă a plouat
Iese la aer curat!

Dor de tata şi de mama,
Dor de pâinea din cuptor,
Dor de lampa din fereastră
Şi de apa de izvor.

Copil fiind...

Copil fiind, ades mă furișam,
De cei ai casei, să nu mă zărească...

Care e raspunsul oare?
Cine stie rog sā-l scrie :)

Copila apei,sora norilor şi-a ceţei,

Cristal fragil învăluit în boare de fineţe,
Temut te-aşezi pe-un fir de iarbă, pe-o petală,

Dacă razele de soare
Se ivesc de printre nori
Când aceştia-şi cern ploiţa:
Sus pe cer răsar culori.

Cât aş fi de obosită
şi pe lume cătrănită
când văd chipul de copil
mă cuprinde aşa subtil

În calendar Decembrie
La usã când ne bate,
Și mult de mai devreme
Ziua se schimbã-n noapte,

Printre ramurile goale, fără rod, fără frunziş,
Norii boltei de sub soare au cernut prin luminiş,
Pături albe de zăpadă, aşternute pe pământ,
Răsucite şi-nvârtite prin suflările de vânt.