Poezii despre Copilărie:

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Hai, spune-mi frate: Ce mai face mama?
Am fost plecat atâţia ani la rând,
Dar i-am dus dorul.. fără să-mi dau seama
că-n poartă am lăsat-o suspinând.

Mi-e dor s-alerg desculț pe-afară
Să joc atâtea ce-am jucat odată
Să simt din nou că-i primăvară
Să mai sărut pe-ascuns vreo fată

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Fericit eram cândva,
În primii ani de școală,
Prin Săcele pe undeva,
Când mă mai țineau în poală.

În mijlocul unui local kitschos
în care zumzăie discuții despre nimic
și se cântă și se filmează cu gândul la onorarii,
etalat ca-ntr-un muzeu al figurilor de ceară,

În borcanul din dulap,
Cu capac în loc de cap,
Aștepta cuminte, mierea,
Să-i dea omului puterea.

mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

Pornesc pe frânghie, confuză
Şi la întoarcere, pe buză,
Oripilată de o gâză,
Înghit sonetul semidoct,

în timp ce îi tăiam beregata
fredonam aria nr. 2 din Traviata
ai fi crezut că ursulețul de pluș
înțelege