Poezii despre Copilărie:

Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...

Dedicații fiilor mei

*Copiii sunt cele mai prețioase comori ale lumii și roadele vieții.
În ei se află rădăcinile vieții din arborele genealogic, ce își trag seva din rădăcinile neamului.

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci și unu (a).

BROSCUȚA SPORTIVĂ

Pe pajiștea din grădină,
Lângă pârâiaș de munte,

În zorii imperiali ai unei zile toride
Visam libelule ștanțate pe prispă
Cu flori de' armurariu legate cu laur
Și păpădii suflate de'al Pământului Faur

Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...

Când amurgul stă să ardă

Nostalgie
...
Îmi amintesc de-un vis avut cândva
Când credeam că-i totul cu putință,

Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.

Curg din ceruri flori domnești,
Veni iarna cu poveşti.
Noaptea-i albă ca o coală,
Stelele au vise în poală.

COPILARIE FĂRĂ MOȘ NICOLAE


Revăd copilăria mea