se-adună lângă foc țiganii
și mâinile întind să se-ncălzească
le suflă vântul fustele-nflorate
iar caii pasc nedeshămați
inrourata iarbă de pe șanț
se risipesc apoi pe ulițe golanii
cerșind din poartă-n poartă
îi latră printre garduri câinii
dar ei nepăsători mai bat încă o dată
spre seară se-ntâlnesc iar lângă foc
la cortul ridicat în câmp
azi au avut o zi cu mult noroc
de toate vor avea un timp
*
pe fețele-obosite flăcările joacă
și fumul se ridică-n blânde adieri
purtând un cântec de țigancă
al ne-mplinitelor iubiri
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
:)
narcispurice sâmbătă, 12 decembrie 2020
Poezia e genială, dacă ne gândim la partida (frântura de partidă, cu brigada arbitrală românească): PSG - BAŞAKŞEHIR
!!!
Cred că ideea a pornit din acest eveniment!
Mi-a plăcut mult!
Felicitări, d-le Ioniță!
Ioan Popa vineri, 11 decembrie 2020
vezi mai multe poezii de: george ionita
Detalii poezie:
Distribuie pe: