George ionita - creaţii proprii

george ionitaPoet, prozator şi jurnalist, George Ioniţă s-a născut la 13 iulie 1954, într-o comună din fosta regiune Bucureşti. După gimnaziul terminat aici, a urmat şi absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgovişte şi apoi Facultatea de Filosofie şi Jurnalism “Spiru Haret” din Bucureşti. Prezent cu versuri şi proză în diverse reviste, George Ioniţă a debutat editorial în anul 2000 (la 46 de ani) cu volumul de poezie Panta Rhei, prefaţat de Cezar Ivănescu. Autorul volumului La Baaad remarca, în mod tranşant acolo, atât inteligenţa poezei de notaţie practicată de poetul debutant, cât şi autenticitatea şi sinceritatea ei, debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie); 2003: Prizonierul unei clipe (poezie); 2006: Labirinturi (poezie); 2011: Rănită, umbra mea (poezie); 2012: Cuvinte tăcute (poezie); Poeme întomnate – poezie, 2016; Leagănul toamnei – poezie, 2018; Zăpada îngerilor – proză, 2020.
Membru al Ligii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, creaţiile în versuri şi proză ale lui George Ioniţă au primit după debutul editorial diverse distincţii şi diplome din partea unor edituri şi reviste literare, fiind incluse în sumarul diverselor antologii de gen, de la, să zicem, Surâsul crizantemei, antologia haiku-ului românesc, Cluj, 2004, la, Antologiile revistei Singur - proză, Târgovişte, 2010, respectiv, poezie, 2014.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Iarăși primăvară

    Păsările călătoare
    S-au întors iarăși la cuiburi
    După ce-au zburat pe mare
    Și s-au întrecut cu valuri

  • se scurge zăpada...

    se scurge zăpada
    ca o lacrimă
    peste întâiul fir de iarbă răsărit
    şi cerul se deschide

  • la un capăt de pod

    la un capăt de pod
    un bătrân cu traista goală
    scormonește apa
    ce se duce la vale

  • uitându-mă...

    m-am trezit dintr-un somn
    fără vise
    și am văzut primele lacrimi
    pe chipul unei femei

  • evoluţie

    Dumnezeu a făcut omul
    și la sfârșit (i)-a pus
    două puncte
    caută-Mă

  • spectacolul

    timpul se revarsă netulburat
    pe efemera scenă
    artiştii îşi strigă rolurile
    mereu tragicomice

  • Elegie sau ascultându-l pe Bob Dylan

    Elegie sau ascultându-l pe Bob Dylan

    se scurg secundele în ceas
    se cerne viaţa mea

  • braconier naiv

    să desenezi o colivie de aur
    mare cât timpul
    şi să arunci printre gratiile ei
    fărâmituri de speranţă

  • Nomazii

    se-adună lângă foc țiganii
    și mâinile întind să se-ncălzească
    le suflă vântul fustele-nflorate
    iar caii pasc nedeshămați

  • În seara de ajun

    în seara de ajun
    aș vrea să fiu iar copilul sfios
    vestindu-L pe Cel bun
    pe domnul Hristos