George ionita - creaţii proprii

george ionitaPoet, prozator şi jurnalist, George Ioniţă s-a născut la 13 iulie 1954, într-o comună din fosta regiune Bucureşti. După gimnaziul terminat aici, a urmat şi absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgovişte şi apoi Facultatea de Filosofie şi Jurnalism “Spiru Haret” din Bucureşti. Prezent cu versuri şi proză în diverse reviste, George Ioniţă a debutat editorial în anul 2000 (la 46 de ani) cu volumul de poezie Panta Rhei, prefaţat de Cezar Ivănescu. Autorul volumului La Baaad remarca, în mod tranşant acolo, atât inteligenţa poezei de notaţie practicată de poetul debutant, cât şi autenticitatea şi sinceritatea ei, debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie); 2003: Prizonierul unei clipe (poezie); 2006: Labirinturi (poezie); 2011: Rănită, umbra mea (poezie); 2012: Cuvinte tăcute (poezie); Poeme întomnate – poezie, 2016; Leagănul toamnei – poezie, 2018; Zăpada îngerilor – proză, 2020.
Membru al Ligii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, creaţiile în versuri şi proză ale lui George Ioniţă au primit după debutul editorial diverse distincţii şi diplome din partea unor edituri şi reviste literare, fiind incluse în sumarul diverselor antologii de gen, de la, să zicem, Surâsul crizantemei, antologia haiku-ului românesc, Cluj, 2004, la, Antologiile revistei Singur - proză, Târgovişte, 2010, respectiv, poezie, 2014.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • e atâta toamnă

    de-atâta toamnă
    frunzele tresar pe ramuri
    înfiorate de reci adieri
    tristeţi ascunse

  • frunză arămie

    frunză arămie
    alungată de vânt
    ţi-e strigătul foşnet
    când din zborul în vrie

  • expeditor

    un expeditor
    de suflet în cuvinte sunt
    către tine
    destinatarul de oriunde

  • e frig la mine

    e frig la mine în odaie
    și-n sobă focul n-a mai ars de mult
    pe trupul meu
    călduri se scurg șiroaie

  • e toamnă iar în frunze

    e toamnă iar în frunze
    în zbor de cocori
    e toamnă până în suflet
    şi în petale de flori

  • nici măcar tu

    nici măcar tu – fata morgana
    nu te mai arăţi...
    te-aş fi zidit în castelul meu de nisip
    visul să nu mi se mai năruie

  • se-adună anii

    se-adună anii împovăraţi de zări
    pe frunzele-arămii
    lumina cade cenuşie
    din cerul răscolit de nori

  • amintirea ta

    amintirea ta
    o umbră în gând
    pe care nu pot s-o ating
    nici să-i vorbesc

  • învaţă-mă iar să iubesc!...

    Doamne, în ce loc ai ascuns iubirea?
    pentru că mintea mea este plină de uitare,
    chiar şi trupul tău crucificat a fost dat uitării
    şi inima mi-e pustie,

  • psihedelic

    psihedelic

    am împărţit luna în două
    o parte pentru tine