George ionita - creaţii proprii
- vertij
vertij
uneori totul se învârte în mintea mea
şi mă simt de parcă aş fi coborât dintr-un carusel
- miraj
îmi sunt buzele însetate
şi trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
şi sudoarea
- eu, tristul clovn...
cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu
- metamorfoză
mă risipesc în cercul care se strânge
se tot strânge
un punct va rămâne
apoi se va stinge
- şi-a luat toamna tributul de verde
şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
- levitaţie
trenul amestecă liniştea dimineţii
cu sunete metalice
sacadate
ca o inimă ce pulsează
- ce poate fi mai trist...
ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
- despre toamna asta...
despre toamna asta aș scrie
și frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
- banalul azi...
azi
o zi ca şi ieri
ca şi cea de mâine
cu-acelaşi astru
- în nopţile mele albe
în nopţile mele albe te privesc ore în şir
sau îţi vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi

Distribuie acest autor: