George ionita - creaţii proprii

george ionitaPoet, prozator şi jurnalist, George Ioniţă s-a născut la 13 iulie 1954, într-o comună din fosta regiune Bucureşti. După gimnaziul terminat aici, a urmat şi absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgovişte şi apoi Facultatea de Filosofie şi Jurnalism “Spiru Haret” din Bucureşti. Prezent cu versuri şi proză în diverse reviste, George Ioniţă a debutat editorial în anul 2000 (la 46 de ani) cu volumul de poezie Panta Rhei, prefaţat de Cezar Ivănescu. Autorul volumului La Baaad remarca, în mod tranşant acolo, atât inteligenţa poezei de notaţie practicată de poetul debutant, cât şi autenticitatea şi sinceritatea ei, debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie); 2003: Prizonierul unei clipe (poezie); 2006: Labirinturi (poezie); 2011: Rănită, umbra mea (poezie); 2012: Cuvinte tăcute (poezie); Poeme întomnate – poezie, 2016; Leagănul toamnei – poezie, 2018; Zăpada îngerilor – proză, 2020.
Membru al Ligii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, creaţiile în versuri şi proză ale lui George Ioniţă au primit după debutul editorial diverse distincţii şi diplome din partea unor edituri şi reviste literare, fiind incluse în sumarul diverselor antologii de gen, de la, să zicem, Surâsul crizantemei, antologia haiku-ului românesc, Cluj, 2004, la, Antologiile revistei Singur - proză, Târgovişte, 2010, respectiv, poezie, 2014.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • te-ai înălțat

    te-ai înălțat mult prea devreme
    lăsând aici pe cei ce ți-au fost dragi
    nu vor avea de ce să te blesteme
    cu ei de astăzi pâinea n-o să mai împarți

  • un tren

    un tren

    ninge afară
    e ger și viscolul bate

  • numai eu


    ştii tu pasăre să te bucuri că poţi zbura
    şi-atinge înaltul senin?
    căci eu nu pot decât visa

  • dialogând la ora cinei

    e ora cinei...
    ne aşezăm în jurul mesei
    cei care am mai rămas
    eu

  • sărbătoare polară

    fluturi albi roind
    peste suflarea ta
    cu miros de zăpadă
    buzele-ţi ornează cu pruină

  • căutare

    căutare

    valuri... valuri... derivă...
    nici vântul nu mai bate în pupa

  • pădure...

    pădure fără ochi
    pădure surdă
    mugurii tăi vor creşte orbi
    cântecul îţi va fi

  • muşcata din fereastră

    în oraşul părăsit
    unde doar fantomele primesc vize de flotant
    vechile străzi s-au acoperit cu amintiri
    timpul fărâmiţat abia mai respiră

  • şi acum...

    şi acum îţi port în gând tablourile
    ca într-o expoziţie ambulantă
    în care intru doar eu
    să-ţi ating sufletul

  • noapte

    noaptea se aşterne ca un laţ în jurul meu
    făcând cerul să curgă
    şi pomii şi casele
    într-un amestec opac