George ionita - creaţii proprii
- te-ai înălțat
te-ai înălțat mult prea devreme
lăsând aici pe cei ce ți-au fost dragi
nu vor avea de ce să te blesteme
cu ei de astăzi pâinea n-o să mai împarți
- un tren
un tren
ninge afară
e ger și viscolul bate
- numai eu
ştii tu pasăre să te bucuri că poţi zbura
şi-atinge înaltul senin?
căci eu nu pot decât visa
- dialogând la ora cinei
e ora cinei...
ne aşezăm în jurul mesei
cei care am mai rămas
eu
- sărbătoare polară
fluturi albi roind
peste suflarea ta
cu miros de zăpadă
buzele-ţi ornează cu pruină
- căutare
căutare
valuri... valuri... derivă...
nici vântul nu mai bate în pupa
- pădure...
pădure fără ochi
pădure surdă
mugurii tăi vor creşte orbi
cântecul îţi va fi
- muşcata din fereastră
în oraşul părăsit
unde doar fantomele primesc vize de flotant
vechile străzi s-au acoperit cu amintiri
timpul fărâmiţat abia mai respiră
- şi acum...
şi acum îţi port în gând tablourile
ca într-o expoziţie ambulantă
în care intru doar eu
să-ţi ating sufletul
- noapte
noaptea se aşterne ca un laţ în jurul meu
făcând cerul să curgă
şi pomii şi casele
într-un amestec opac
Distribuie acest autor: