George ionita - creaţii proprii
- nelinişte
nelinişte
noaptea se scurge opacă
un tăvălug strivind marea-mi nelinişte
- dimineaţa asta
dimineaţa asta
dimineaţa asta iar miroase a nesomn
şi a zaţ de cafea
- singurătate
rătăcesc pe strada pustie
paşii cu amintiri îi măsor
imagini uitate re’nvie
doruri care şi astăzi mai dor
- uitatele cuvinte
uitatele cuvinte
voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
- te-am aşteptat...
te-am aşteptat să vii aseară
să-mi umpli gândurile mele
priveam cum iarna
ninge trist afară
- Himera
himera
să iubeşti o himeră
ca pe cea mai frumoasă femeie din lume
- ai luat cu tine...
ai luat cu tine...
ai luat cu tine doar amintirile -
câte au mai rămas
- zâmbetul tău
îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
- plouă
plouă mărunt peste câmpul gol
şi cerul pare atât de aproape
au plecat cocorii domol
mânaţi de toamna ce nu-i mai încape
- trecere(azil)
a ruginit mânerul de la poartă
uşa scârţâie când o deschizi
icoana pânze de păianjen poartă
nu s-a mai rugat demult aici...
Distribuie acest autor: