George ionita - creaţii proprii

george ionitaPoet, prozator şi jurnalist, George Ioniţă s-a născut la 13 iulie 1954, într-o comună din fosta regiune Bucureşti. După gimnaziul terminat aici, a urmat şi absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgovişte şi apoi Facultatea de Filosofie şi Jurnalism “Spiru Haret” din Bucureşti. Prezent cu versuri şi proză în diverse reviste, George Ioniţă a debutat editorial în anul 2000 (la 46 de ani) cu volumul de poezie Panta Rhei, prefaţat de Cezar Ivănescu. Autorul volumului La Baaad remarca, în mod tranşant acolo, atât inteligenţa poezei de notaţie practicată de poetul debutant, cât şi autenticitatea şi sinceritatea ei, debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie); 2003: Prizonierul unei clipe (poezie); 2006: Labirinturi (poezie); 2011: Rănită, umbra mea (poezie); 2012: Cuvinte tăcute (poezie); Poeme întomnate – poezie, 2016; Leagănul toamnei – poezie, 2018; Zăpada îngerilor – proză, 2020.
Membru al Ligii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, creaţiile în versuri şi proză ale lui George Ioniţă au primit după debutul editorial diverse distincţii şi diplome din partea unor edituri şi reviste literare, fiind incluse în sumarul diverselor antologii de gen, de la, să zicem, Surâsul crizantemei, antologia haiku-ului românesc, Cluj, 2004, la, Antologiile revistei Singur - proză, Târgovişte, 2010, respectiv, poezie, 2014.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • nelinişte

    nelinişte

    noaptea se scurge opacă
    un tăvălug strivind marea-mi nelinişte

  • dimineaţa asta

    dimineaţa asta

    dimineaţa asta iar miroase a nesomn
    şi a zaţ de cafea

  • singurătate

    rătăcesc pe strada pustie
    paşii cu amintiri îi măsor
    imagini uitate re’nvie
    doruri care şi astăzi mai dor

  • uitatele cuvinte

    uitatele cuvinte

    voi hiberna în cartea mea
    nenumărate ierni

  • te-am aşteptat...

    te-am aşteptat să vii aseară
    să-mi umpli gândurile mele
    priveam cum iarna
    ninge trist afară

  • Himera

    himera

    să iubeşti o himeră
    ca pe cea mai frumoasă femeie din lume

  • ai luat cu tine...

    ai luat cu tine...

    ai luat cu tine doar amintirile -
    câte au mai rămas

  • zâmbetul tău

    îmi lipsește zâmbetul tău
    care îmi lua toate apăsările
    mai ales acum
    când frunzele migrează

  • plouă

    plouă mărunt peste câmpul gol
    şi cerul pare atât de aproape
    au plecat cocorii domol
    mânaţi de toamna ce nu-i mai încape

  • trecere(azil)

    a ruginit mânerul de la poartă
    uşa scârţâie când o deschizi
    icoana pânze de păianjen poartă
    nu s-a mai rugat demult aici...