George ionita - creaţii proprii
- mă uit...
mă uit cum vântul răsfiră frunzele
şi norii aleargă pe cer
întunecându-l
departe sunt de mine muzele
- ...
haiku
pe o petală
doi fluturi îmbrăţişaţi
- lovindu-mă de noapte
ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
- micropoeme
micropoem(1)
înstelatul cer se stinge
în lumina dimineţii
- mi-e toamnă-n suflet
mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
şi vântul e vuiet
când frigul usucă
- ploaie despărţită-n două
cu ce-am putea să stingem focul
ce ne arde-n trup
uscate buze sărutul iar s-adape
şi mâna ta în mâna mea un legământ -
- uitându-mă
m-am trezit dintr-un somn fără vise
şi am văzut primele lacrimi pe chipul unei femei
m-am mirat de cerul albastru
şi bulgării de zăpadă care acopereau
- copaci dintr-o iarnă la Barbizon
se leagănă-n vânt cuibul uscat
printre ramuri strâmbe stă gata să cadă
cocorii demult au plecat
departe-n pustiul fără zăpadă
- uneori noaptea
uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
- magnolia cu florile ninse
te-am căutat să-ţi spun
că a înflorit magnolia
şi florile ei parcă sunt ninse
de o iarnă târzie

Distribuie acest autor: