George ionita - creaţii proprii

george ionitaPoet, prozator şi jurnalist, George Ioniţă s-a născut la 13 iulie 1954, într-o comună din fosta regiune Bucureşti. După gimnaziul terminat aici, a urmat şi absolvit Colegiul Economic “Ion Ghica” din Târgovişte şi apoi Facultatea de Filosofie şi Jurnalism “Spiru Haret” din Bucureşti. Prezent cu versuri şi proză în diverse reviste, George Ioniţă a debutat editorial în anul 2000 (la 46 de ani) cu volumul de poezie Panta Rhei, prefaţat de Cezar Ivănescu. Autorul volumului La Baaad remarca, în mod tranşant acolo, atât inteligenţa poezei de notaţie practicată de poetul debutant, cât şi autenticitatea şi sinceritatea ei, debordantă la nivelul trăirii. Cu o receptare critică pozitivă au urmat, în 2001: Umbre (poezie); 2003: Prizonierul unei clipe (poezie); 2006: Labirinturi (poezie); 2011: Rănită, umbra mea (poezie); 2012: Cuvinte tăcute (poezie); Poeme întomnate – poezie, 2016; Leagănul toamnei – poezie, 2018; Zăpada îngerilor – proză, 2020.
Membru al Ligii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, creaţiile în versuri şi proză ale lui George Ioniţă au primit după debutul editorial diverse distincţii şi diplome din partea unor edituri şi reviste literare, fiind incluse în sumarul diverselor antologii de gen, de la, să zicem, Surâsul crizantemei, antologia haiku-ului românesc, Cluj, 2004, la, Antologiile revistei Singur - proză, Târgovişte, 2010, respectiv, poezie, 2014.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • retro

    ascultăm amândoi Deep Purple -
    child in time
    tu acolo
    eu aici

  • în fiecare zi

    o să-ți trimit în fiecare zi
    câte o floare
    să te înfloresc
    ca tu să poți a te trezi

  • plouă afară

    plouă afară
    o ploaie amară
    chiar dacă e vară...

  • pe o frunză uscată...

    pe o frunză uscată ţi-aş scrie
    rând după rând
    de toamna asta pustie
    ce-mi picură-n gând

  • ninge peste oraşul ruină

    ninge peste oraşul ruină
    şi câini vagabonzi
    peste oameni cu mersul mecanic
    de miriapozi

  • de ziua ta

    azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte
    pentru ziua ta - o sumă simbolică,
    certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.
    zâmbetul cu care mă întâmpinai,

  • acasă

    Acasă

    azi m-am întors în satul meu,
    ca un străin, necunoscut...

  • impresii de vizitator...

    am trecut pragul unui muzeu
    într-o zi de treisprezece -
    pentru că nu trebuia să fiu superstiţios...

  • plouă octombrie...

    o ploaie rece se-așterne
    peste îmbătrânite frunze
    din zborul efemer
    vântul o să le-așeze

  • mă uit...

    mă uit cum vântul răsfiră frunzele
    şi norii aleargă pe cer
    întunecându-l
    departe sunt de mine muzele