M-am trezit cu greu în acea ultimă duminică de noiembrie,
Fără să mai realizez că era şi ultima duminică de “noi “.
M-am grăbit să-mi fac cafeaua cu vodkă şi să mă duc la servici
2m mai încolo de mine, în pat,
Căci lucrăm la propria-mi distrugere.
Cafeaua era cu lapte
Şi în timp ce dinţii muşcau apocaliptic cana,
Buzele se sărutau erotic cu lichidul amărui,
Având aceeaşi compoziţie ca şi buzele tale,
Care azi nu mai sărută altă cană
Şi nici măcar pe mine.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Se mai intampla uneori sa stim fie ca ne place sau nu.
Nunu, nu ma deranjeaza. Iti apreciez oricum parerea
Azoitei Stefania (autor) marți, 20 decembrie 2016
Că nu sărută pe altcineva, sau o altă cană!!!!
Poate ai vrut să spui - astă cană! Niciodată nu putem şti cu certitudine ce face altcineva în lipsa noastră. Sau e vorba de o trecere în nefiinţă şi atunci totul se schimbă. Este doar o părere. Dacă vrei şterg comentariile !
stefan doroftei doimaneanu sâmbătă, 17 decembrie 2016
Ce sa stiu ?
Azoitei Stefania (autor) sâmbătă, 17 decembrie 2016
De unde şti?
stefan doroftei doimaneanu joi, 15 decembrie 2016
vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania
Detalii poezie:
Distribuie pe: