Noapte de toamnă
...
E liniște și-o noapte blândă,
Vântul de-abia de-atinge frunza,
Noaptea-și colorează pânza
Când în beznă o scufundă!
...
De undeva, se-aude-o harfă,
Stropi de sunet duși de vânt,
Și-n liniște, ca o eșarfă
Foșnește-al nopții dulce cânt!
...
Pe boltă, stele dau din pleoape,
În sclipiri scurte și dese,
doar luna plină parcă iese
din noaptea ce n-o mai încape!
...
Se simte slab miros de fum
În atmosfera nopții blânde,
Căci se zăresc încă de-acum
Câteva coșuri fumegânde!
...
Tu dormi iubita mea, ușor,
În noaptea calmă și senină
E beznă, dar ce lumină,
E-n toamna dulcelui amor!
...
Te las să dormi, nu te trezesc,
Deși, din când în când oftez,
Nu fac decât să te privesc
De-oi adormi, să te visez!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: