Noapte de martie
...
Se-aude vag un fâșâit nocturn,
Să fie oare vântul printre blocuri
Aruncând gunoaie pe alocuri,
Ca un mag pletos cu nasul cârn?
...
Sau mai degrabă s-a trezit strigoiul
Ce-nfometează câinii-n miezul nopții,
Și-aceștia vin, arătându-și colții
Și flămânzi, împrăștie gunoiul?
...
Câinii sunt, i-am auzit lătrând,
Răscolesc gunoiu-n tomberoane,
Însă probabil vor terrmina curând,
Sătui de ambalaje de bomboane!
...
Nu-s câinii? E-acel bețiv notoriu,
Ce-și dă în băutură doctoratul
Și trece-ncet, frecând sub tălpi asfaltul,
Ca parte-a unui tragic repertoriu?
...
Din când în când, un foșnet se aude,
E miezul nopții în vechiul cartier
Unde câinii cu bețivii-s rude
Și n-au văzut vreodată vreun hingher!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: