Noapte bună!
...
Se pierde-n ceață noaptea, alunecă spre zori,
Din pământ răzbate miros de aer proaspăt,
Să fie de la ploaie, sau roua de pe flori
Ne dăruie mireasma pe-al vântului freamăt?
...
Liniște. Nimic nu sparge al nopții lin repaos,
Câinii nu mai latră, nici oamenii n-ascultă
Hidoasele lor cânturi de larmă și de haos
E-o liniște profundă în noaptea asta mută!
...
Simt cum dinspre boltă coboară dimineața,
Precum peste o scenă se lasă-ncet cortina,
Nu peste multă vreme va izbucni lumina,
Și va începe larma, căci se trezește viața!
...
Oamenii n-au pace, nu pot trăi-n tăcere,
Oriunde apar ei, e zgomot și vacarm,
Unii găsesc în zgomot suprema lor plăcere,
Iar eu mă detașez, să pot rămâne calm!
...
Mătur cu ochii cerul, să văd de dau de lună,
N-o zăresc nicicum, și-o fi schimbat locașul,
Mă las cuprins de noapte, doarme tot orașul
Ți-aud suflarea moale, iubito, noapte bună!
Aztecii foloseau boabele de cacao pe post de monedă de schimb; pentru o boabă, puteai primi la schimb o roşie mare; pentru 30 de boabe, puteai primi un iepure mai mic sau ouă de curcan, iar pentru 100 de boabe îţi puteai lua un sclav sau o soţie.
Citate şi Maxime:
Adevărata filozofie constă în a face, nu cărţi, ci oameni. Feuerbach
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: