Ningea imponderabil...

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

sâmbătă, 26 decembrie 2020

Era atâta liniște în univers
că stele se-auzeau căzând,
ca o cadență frustă a cailor zăpezii
pe tâmplele-mi zvâcninde.
Ninsori uraniene se așterneau pe umeri
crescându-mi aripi albe în noaptea boreală...
Să prind o stea în palmă,
mă tot rugam în minte privind imensitatea,
iar Gânditorul timp
încremeni preț de-o sclipire anii-lumină
sub felinare mute.

Ningea imponderabil...


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iarnă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.