Ninge ,
ninge cu flori de lumină
la cei ce aduc iubire.
E iarnă afară
dar nu în inima mea
s-au dus acele timpuri
în care iarna mă durea
înghețându-mi inima.
Era iarnă afară
când drumurile dintre noi
s-au înzăpezit,
doream să ajung dar n-am putut
chiar dacă pașii îmi erau neobosiți
am zăbovit și cât am greșit
doar sufletul știe câte doruri aveam
dorind s-ajung la tine
dar drumurile se opreau închizându-se,
înzăpezite.
Acum ninge cu flori din primăvară
și sufletul îmi e plin cu petalele lor
mirosind a primăvară în orice anotimp.
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Detalii poezie:
Distribuie pe: