Nicu hăloiu - creaţii proprii

Cine-ar putea-nțelege?

Cine-ar putea-nțelege vreodată neființa,
ca fiind mai grea decât tot ce există,

”Aici sunt tigri”

...și m-a prins cu vântul într-o înfășurare
și m-a săltat apoi de subsuori,

Eu te-am purtat în mine, o viață, Asinor!

Să nu te temi de noapte, iubita mea din stele,
noaptea-i calea noastră către-un tărâm de vis,

Începutul

Ți-aduci iubito-aminte de floarea de salcâm,
cum ne-mbia privind-o, s-o adunăm într-una,

Voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă

Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă
primăvara din sufletu-ți frumos,

Să ne bucurăm iubito, că e toamnă!

S-a dus iubito vara, de aseară,
de când a început să bată tare vântul,

Sărută-mi dragostea din șoapte!

O, vino tu la mine-n brațe
cu dragoste să te cuprind,

Vis de copil

De-atâtea ori eu am visat
privindu-te tăcut

Catrenele orașului meu

Am auzit aseară clopote bătând
și m-am întrebat, ce se petrece oare?

Și fără tine lumea, va merge mai departe

Să nu alergi nicicum pentru renume,
că-acestei lumi de tine nici nu-i pasă,