Nicu hăloiu - creaţii proprii

Balada libertății noastre
(în lumea lor)

Suntem crescuți de mici în legea fricii,

De-aș fi eu lacul

O, de-aș fi eu lacul ce oglindește cerul,
aș purta în mine bolta înstelată,

Vara din ochii tăi!

O ploaie rece-mi bate-n geam,
Mi-a plecat frumoasa vară,

Fir de praf

Fir de praf plimbat de soartă
peste-a veacului tristețe,

Rugăciune

Ce aș putea să simt, decât clocotitoarea sete
de-a fi mereu cu Tine, spre Tine jinduind,

O. viață, tu!

O, viață, cu-a tale dulci poeme.
cu primăveri mereu învingătoare,

Lumină dulce

Când carnea-ți era sfâșiată de bici
Și trupu-ți era plin de sânge,

Esențele toamnei

Și cântă-n toamnă vântul,
Biet călător hoinar,

Închisori de îngeri

Și toate-aceste bariere și constrîngeri
de care ne lovim în fiecare zi,

Dor timpuriu

De-abia ce se ridică a zorilor cortină
că trec alunecând umbre lungi de humă,