Nicu hăloiu - creaţii proprii

Și eu

Ce-i cu mine-aici? Mă-ntreb adeseori,
Deși răspunsul îl știu deja preabine

Vremea în care vor dispărea toți jderii

...și în vremea aceea vor dispărea toți jderii,
Pentru că niciunde nu vor mai fi copaci

Ulcelele de lut

Vă tot ridicați palate din munca celor mici și mulți,
bieți neghiobi ce-aveți în suflet numai teancuri de dolari,

Să ne bucurăm de toamna noastră!

Când fluieră vântul sub cer plumburiu
Și frunzele smulge în copaci șuierând,

Gând

Gându-mi te alină ușor, ca un zefir
Copilul meu frumos, fie-ți somnul dulce,

Poem

De-aș sta întins cu fața-n sus
La margine de munte,

Balada livezii cu meri

Trecem grăbiți pe lângă meri,
Cândva frumoși și roditori,

Fir de praf

Ne-așteaptă iarna vieții noastre,
Ca ieri și toamna ne-o vom pierde

Pregătire

De-acuma se strâng nori pe cer,
Umbrind tăcutele poteci

Sonet de toamnă

E toamnă iar, rază de lumină,
Se vestejește frunza în livezi,