Ne-așteaptă iarna vieții noastre,
Ca ieri și toamna ne-o vom pierde
Și-atunci când iarna ni se curmă,
Ne ofilim ca floarea-n glastre
Și mai că nu ne vine-a crede
Cum ne-au ajuns anii din urmă!
De fapt, aici viața cât durează?
Oricum ne pare mult prea scurtă
Că-i doar o clipă ce vibrează
Și e din veșnicie ruptă!
Și-abia atunci, în fața morții,
Simțind că viața ni s-a scurs
Și nu mai e nimic de spus,
Aproape instantaneu
Ne amintim de Dumnezeu,
Biet fir de praf în voia sorții!
Zidul Plangerii din Ierusalim este considerat de arheologii biblici ca fiind singura ramasita a celui de al Doilea Templu, distrus in anul 70 inainte de Hristos.
Citate şi Maxime:
Să fie viaţa o repetiţie a unei piese pusă în scenă de moarte? Sorin Cerin
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: