Nicu hăloiu - creaţii proprii

Doar toamnă

Nu iubito, corcodușii noștri n-au murit,
Chiar dacă frunza lor e-acum violacee,

Acea toamnă

Să nu lăsăm să treacă al toamnei rod bogat
bogat în blânde șoapte, bogat în amintiri,

Mă-ntreb mereu copile

Mă-ntreb mereu copile, unde ești acum,
tu nu te mai întorci, că ai plecat departe,

Moș Crăciunul tău

Îmi amintesc, de parcă a fost ieri,
era-ntr-o zi, în preajmă de Crăciun,

Cine-ar putea-nțelege?

Cine-ar putea-nțelege vreodată neființa,
ca fiind mai grea decât tot ce există,

”Aici sunt tigri”

...și m-a prins cu vântul într-o înfășurare
și m-a săltat apoi de subsuori,

Eu te-am purtat în mine, o viață, Asinor!

Să nu te temi de noapte, iubita mea din stele,
noaptea-i calea noastră către-un tărâm de vis,

Începutul

Ți-aduci iubito-aminte de floarea de salcâm,
cum ne-mbia privind-o, s-o adunăm într-una,

Voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă

Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă
primăvara din sufletu-ți frumos,

Să ne bucurăm iubito, că e toamnă!

S-a dus iubito vara, de aseară,
de când a început să bată tare vântul,