Nicu hăloiu - creaţii proprii

Rugăciune

Ce aș putea să simt, decât clocotitoarea sete
de-a fi mereu cu Tine, spre Tine jinduind,

O. viață, tu!

O, viață, cu-a tale dulci poeme.
cu primăveri mereu învingătoare,

Lumină dulce

Când carnea-ți era sfâșiată de bici
Și trupu-ți era plin de sânge,

Esențele toamnei

Și cântă-n toamnă vântul,
Biet călător hoinar,

Închisori de îngeri

Și toate-aceste bariere și constrîngeri
de care ne lovim în fiecare zi,

Dor timpuriu

De-abia ce se ridică a zorilor cortină
că trec alunecând umbre lungi de humă,

Doar toamnă

Nu iubito, corcodușii noștri n-au murit,
Chiar dacă frunza lor e-acum violacee,

Acea toamnă

Să nu lăsăm să treacă al toamnei rod bogat
bogat în blânde șoapte, bogat în amintiri,

Mă-ntreb mereu copile

Mă-ntreb mereu copile, unde ești acum,
tu nu te mai întorci, că ai plecat departe,

Moș Crăciunul tău

Îmi amintesc, de parcă a fost ieri,
era-ntr-o zi, în preajmă de Crăciun,