Nicu hăloiu - creaţii proprii

Poezia

Un templu-i poezia și intră mulți chemați,
însă doar puțini sunt acolo-aleși,

”Viața ca o pradă”

O, cum curge timpul în afara noastră
ca să se verse în marele ocean,

Veșnicie

Când peste lumea murindă cădea-va cortina
și n-o mai fi timpul și nici veșnicia,

Privirile noastre

Suntem prinși în iubire cu lanțuri din vise,
încă de-atunci, din anii aceia arizi,

Îmbrățișarea

Te-am îmbrățișat cu sufletul atât de strâns,
că sufletele noastre s-au întrepătruns

Numele meu

A trebuit să port un nume
de-aceea m-au și botezat

Într-o zi...

Într-o zi iubito, într-o zi....
dar toate așeza-se-vor apoi, ca înainte,

Utilitate

Uneori, mai vin imagini către noi,
când ne iese vremea în întâmpinare,

Umerii tăi

Te priveam cum dormi, adâncită-n visare
peste ochii tăi verzi cu pleoapele grele,

Tanis

Depind de ea, de lumea asta hâdă,
de măscăricii ce stau pe tronul ei,