Mi-ai pudrat duios pe aripi visul tău din lac de stele
Rasfățându-mi într-o undă toate dorurile grele,
Mi-ai atins tot sentimentul cu a ta purtare fină
Dezrobind din întuneric o iubire... o lumină.
Mi-ai călcat sfios pe urme când întineream hotarul
Ținându-mă cald de mână am uitat ce e amarul,
Mi-ai oprit sângele-n vene când mi te-ai jertfit în noapte
Dăruindu-mi cu putere taine-ascunse... minunate.
Mi-ai deschis ochiul lăuntric ce erotic te privește
Dezgolind în umbra nopții corpul tău plin de poveste,
Mi-ai aprins în suflet viața, focuri ard aprig dorințe
Ascultând sub fericire ale inimii cerințe.
Mi-ai adus doar bucurie, dragul meu înger lumesc,
Mă înclin și-ți spun în șoaptă: Nici nu știi cât te iubesc!
Probabil că nu v-ar fi plăcut să înotaţi alături de Stethacanthus. Spatele şi capul acestui înspăimântător rechin în formă de T (acum specie dispărută) erau acoperiţi cu ţepi mici şi foarte ascuţiţi.
Citate şi Maxime:
Educaţia este transmiterea civilizaţiei. Ariel Durant
vezi mai multe poezii de: adymatei
Detalii poezie:
Distribuie pe: