Adymatei - creaţii proprii

adymateiPoetul Matei Adrian, un poet tânăr, născut în 1977, la Brăila, își face debutul în poezia românească într-un moment prielnic pentru stilul lui literar.
Volumul de poezii „A fost odată o poveste”, apărut în anul 2020, are o forță literară puternică și surprinde prin profunzimea și claritatea mesajului.
Se vede zbuciumul tineresc al sufletului poetului, care nu s-a sfiit sa atace teme importante ale poeziei și să găsească motive literare apropiate cititorului.
Volumul de poezii este o incursiune alături de autor în versurile lui, poetul Adrian Matei având puterea de a face cititorul părtaș la povestea așternută pe hârtie:
'S-ascultăm acum poveste despre-o mândră fetișoară
Ce-adormea cu dor în suflet în căsuța-i de la țară...' - 'Poveste de la țară'
Versul lui curge frumos, mesajul lui este viu iar rima așezată cu pricepere în colțurile sensibile ale sufletului cititorului.
'Pledoarie-a disperării, cu sufletul pustiit
Și cu inima-nrobită simt că m-am îndrăgostit!' - 'Extaz'
Filozofia poeziei lui și mesajul atât de bine interiorizat plac. Visez că mă îmbrac în tine, /
Prin voaluri albe de mireasă, / În corpul tău e-atât de bine, / Soție, zâna mea aleasă!..... Ești mugur! Eu, crescând, o floare... / Rămân în tine... ce culoare! - 'Mugur și floare'
Adrian Matei este unul dintre poeții zilelor noastre care au reușesc să îmblânzească versul și tumultoasa lirică a limbii române.
Distincții literare: Mențiunea I la Festivalul- Concurs Internațional „Elogiul Iubirii”, Secțiunea Poezie Seniori – Ediția a II –a, 2020

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Dor de casă

    Casă veche, sfântă mamă,
    Vis de dor în ger de iarnă,
    O pictură pusă-n ramă
    Peste-a timpului icoană.

  • Te iubesc pașnic și fraged

    Te iubesc pașnic și fraged,
    Împlinit de-a ta făptură,
    Chiar de gestul îmi e șubred
    Calc pe fina-ți călcătură

  • Mugur și floare

    Visez că mă îmbrac în tine,
    Prin voaluri albe de mireasă,
    În corpul tău e-atât de bine,
    Soție, zâna mea aleasă!

  • Plutind spre infinit

    Calcă luna printre aștri cu adâncă apăsare
    Dezgolită de priveliști, strălucește-n depărtare,
    Intră-n vals cu o cometă, aprinzându-i viu căderea,
    O îndreaptă spre abisuri, domolind duios durerea:

  • Ce-i fericirea?

    Sufletul mă-ntreabă-n noapte dacă știu ce-i fericirea
    Ochii adânciți în lacrimi îi răspund... e doar iubirea,
    Gustul nefiresc al cărnii însetate de plăcere
    Imi aduce cald prin șoapte cea mai pură mângâiere.

  • Ghiocelul

    S-a ivit întâi o floare,
    Albă și nevinovată,
    Din a frigului zăvoare
    A scăpat făptura-i toată.

  • Înger lumesc

    Mi-ai pudrat duios pe aripi visul tău din lac de stele
    Rasfățându-mi într-o undă toate dorurile grele,
    Mi-ai atins tot sentimentul cu a ta purtare fină
    Dezrobind din întuneric o iubire... o lumină.

  • Zbor curmat

    Zbor înalt, curmat de soare,
    Izvorât dintr-o poveste,
    Ai suit în depărtare
    Vrând s-atingi culmi prea celeste.

  • Ce dulce seară!

    Copilă scumpă, grea plăcere,
    Miresme proaspete de prune,
    Inimii mele temnicere,
    Iubirea-ți gândul mi-l supune.

  • Amintire strivită

    Ascuns mi-e sentimentul în umbra unui gând,
    Înăltă mi-e tăcerea ce-mi freamătă pe buze,
    Capitulez plăcerea, fiori fierbinți frângând,
    Lasând răbdarea crudă în timpuri să se scuze.