Netranscendental

joi, 04 februarie 2021

În clipele cele mai bune,
Pe care le trăiesc mai rar,
Sunt și mai trist, și pot doar spune,
Că-n apatia mea, dispar.

Îmi amintesc o vreme-n care,
Suflam în rana mea, domol.
Și-acum, să-nfrunt o disperare,
O spăl tăcând, cu alcool.

Am spini de-afară, în coloană,
Și amintirea îi păstrează.
Mi-e inima, o simplă rană,
Și când iubesc, îmi sângerează.

O, câte drumuri trec prin lume,
Și cât greșesc în orice clipă,
Nu o să-mi fac niciun renume,
Ci numai sufletul - risipă.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.