Netăcerea mea
...
De ce nu tac, sincer, nu știu.
Poate pentru că sunt viu?
Ori am câte ceva de spus,
Grăbit de timpul iute scurs,
Lăsându-mă de gânduri dus
Părând c-aș fi, dar de fapt nu-s
Și caut un pretext să fiu?
Din câte rime sunt cu ”fiu”,
Aleg doar una: drum pustiu,
Căci n-am niciun interes
Să nu mă fac înțeles,
Eram pierdut, cădeam ades
Iar povestea mea, iubiți menestreli,
E ciudat de banală.
Ea s-a născut prin livezi,
Din priviri calde și verzi,
În prima zi de școală.
Și parc-a fost ieri.
Și gândurile-mi dau năvală
Despre prima zi de școală
Povestind și nu mai tac,
Dar amintirile îmi plac
Iubiți menestreli,
De parc-au fost ieri.
Acolo-ntre salcâmi
Aș vrea să fi rămas,
Parfumul să-l culeg
Din florile ghirlande,
Între tufe de măceș
Să fi făcut popas,
Cuvinte drăgăstoase,
Ți-aș fi adus, ofrande.
Și-am fi văzut fluturi zburând
Și fulgi de păpădie,
Simțind văzduhul tremurând
Sub vântul ce adie.
Dar am plecat atunci, de mult,
Lăsând în urmă tot,
Dar am plecat și te-am pierdut
Și am trăit ca mort.
De ce să tac, sincer nu știu
Și-s străbătut de-un gând:
Te-am regăsit și sunt mai viu
Decât am fost oricând
Am pregătit o nouă surpriză pentru voi! De acum înainte veţi putea scrie statusuri, adăuga imagini şi clipuri YouTube pe propriul vostru perete! Veţi putea urmări statusurile prietenilor voştri favoriţi şi da like! Vă place?
Citate şi Maxime:
Familia este baza ordinii sociale şi de stat. Victor Braniste
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: