Nedreptul la recurs
...
Trăim între comod și util.
Și în fundal, se aude subtil,
Un prohod.
Pentru că viața comodă-i atât:
Drumul spre eșafod.
Inutil și urât!
...
Călăul așteaptă,
Așteaptă călăul comanda cea dreaptă
Apoi lovește subtil,
Banal atac de cord.
Dureros, dar util.
Lumea-și cântă propriul prohod.
Iar vântul împrăștie praful
Și ce alb rămâne cearșaful!
...
Neputând a fi rod, omul comod
Și inutil, merge subtil spre eșafod.
Ce albastru e cerul și inutil efemerul!
Degeaba cerem drept la recurs,
Când timpul nostru s-a scurs!
Caprimulgul (un fel de rândunică de noapte) îşi construieşte cuibul pe pământ. Având culoarea maro-deschis, se confundă uşor cu o ramură de copac căzută pe jos. Acest camuflaj perfect are, din păcate, şi dezavantaje: poate fi călcat din greşeală.
Citate şi Maxime:
Un conducător este un negustor de speranţă. Napoleon Bonaparte
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: