Temerare gânduri, temerare zile, temerare nopți,
atâtea gratii puse, colivii făcute și lacăte la porți,
creiere-n conserve, aspru marinate, să nu încolțească,
să rămânem nuli, să nu lăsăm mintea să ne mai gândească,
Doar dulcile visări ne-or scăpa de umbre și de păpușari,
temerare gânduri, libere să umble, ne fac temerari,
ei vor să ne prindă, noi vrem să fim liberi, liberi să trăim,
prinde-ne-or zăvozii, pune-ne-or zăvoare, să nu mai cârtim.
Să săpăm tranșee, albii să ne facem, să curgem lejer,
să luăm antidotul, s-aruncăm în veacuri, cuștile de fier.
ne vor pune măști și-ascunse butoane să credem în noi,
ne vor da povești, ne vor da coroane, să părem eroi.
Mânca-vom destul, cumpăra-vom mult, dacă-i slugărim,
temerare gânduri, temerare fapte, temerare vieți,
să gândim noi liber, să rupem noi lanțuri, să fim îndrăzneți,
facă-li-se voia, facă-ni-se fapta, să fim , doar să fim!
Trage-ne-or pe roată, lua-ne-vor tainul, da-ne-vor nevoi,
inima ne bată, îndura-vom chinul, fi-vom iarăși noi
Că ne-a spus Hristos, în timpul vremii Lui, de atâtea ori
să îndrăznim ca El, că numai așa, vom fi biruitori!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: