Nădejdea
...
Ce ecou se-aude în catedrala goală,
Au plecat creștinii, nu mai sunt de mult,
Astăzi e-n ruine frumoasa catedrală,
Odoare și icoane, toate s-au pierdut!
...
Din toate câte-au fost , multe n-au rămas,
Au trecut pe-aici hoarde de barbari
Și-au jefuit-o crunt dușmanii de pripas,
Că prin altarul ei s-au perindat tâlhari!
...
Frumoasa catedrală este deja-n ruină,
Creștinii au plecat, nu se mai țin slujbe,
Uneori mai vine vântul și suspină,
Alungat din codru de sunete de drujbe!
...
Doar o icoană mică, lăsată-ntr-o firidă
A rămas aici, privind spre cer, tăcută,
Parcă privirea ei, rugându-se timidă,
Stă-n calea prăbușirii, o ultimă redută!
Chiar şi cele mai blânde animale pot fi prostdispuse. Prin urmare, nu ar trebui să stai niciodată prea aproape de picioarele din spate ale unui cal, căci te poate lovi.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: