Nădejdea

marți, 26 mai 2020

Nădejdea
...
O, cum n-am dorit a lumii fadă fală,
Când zările-mi păreau toate deschise,
Dar am trăit în umbra lumii, goală,
Pe-un eșafod al viselor ucise!
...
N-am visat nicicând ce nu-i posibil,
Iar imposibilul mereu l-am înțeles,
La durerea mea aproape insensibil,
Din dureri străine-am tot cules!
...
N-am zidit spre glorie vreodată
Nimic n-am încercat pentru renume,
Am stat în umbră aproape viața toată,
Privind zădărnicia cum se zbate-n lume!
...
Lumea cu-ale ei e doar deșertăciune,
De-a ei zbateri mărunte sunt străin,
Vise sau dureri nu le voi spune,
De-ntreagă viața mea ar fi doar chin!
...
Și cui să spun durerea viații mele?
Cui anume din lumea asta toată,
Când drumul lumii e presărat cu stele,
Iar drumul vieții mele doar cu piatră?
...
Nu, eu pentru lumea asta nu contez,
De ce-aș conta, când eu sunt efemer,
Însă-mi păstrez nădejdea când cutez,
Ca-n fiece durere, să-L pot vedea pe El!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.