În palmă strângem universul

Autor: Ioan Grigoraș & Liliana Trif


Adăugat de: nutzu

luni, 01 februarie 2016

- Noi înflorim în vers cuvinte
Ori le pictăm pe cerul dezvelit,
Când lacrima iubirii simte
Că soarele bătrân s-a ofilit.

În palmă strângem universul
Și marea, care cântă, tristă,
Vrem să-i pătrundem înţelesul,
Când alții spun că-i egoistă.

Iar dacă umbra ne-mpresoară
Și liniştea coboară peste noi,
Flămânzi, la fel, ca-n prima seară,
Prin fantezii ne-ascundem amândoi.

- Mă-ntrec adeseori cu gândul
Şi depăşesc hotarele lumeşti,
Dresez minutul, închizându-l
Sub sânul stâng, acolo locuieşti.

În inimă purtăm vulcanii
Unei planete stranii, şi prin noi,
Îşi scutură miraţi castanii
Candoarea florii albe. Un convoi

De păsări mari, necunoscute,
Se-ntorc din depărtări pe contrasens
Sub tâmple calde, aşternute
De liniştea acestui dor imens

Ioan Grigoraș & Liliana Trif


vezi mai multe poezii de: nutzu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

onorați, Nelu, de popas și comentarii...
nutzu (autor)
marți, 02 februarie 2016



Știu că mă repet, dar superbe versuri, iar comentariul - dialog versificat, asemenea! Felicitări!
Nelu Preda
marți, 02 februarie 2016



mulțumim frumos, mirimirela....
nutzu (autor)
marți, 02 februarie 2016



Liliana:Aș vrea să rătăcim numai prim basme
Să nu ne-ajungă nopțile în doi,
Chiar dacă din clepsidră, pleonasme
Ne vor întoarce-adesea, înapoi,

La început de fagure, povestea,
Când nu știam pe care cal mizăm...
Dar azi e toamnă, brună, toate-acestea
În ghena timpului să le-aruncăm.

Și dacă-n jocul cu regina-s rege,
Nu mai avem nevoie de nebuni,
Oricine poate astăzi înțelege
Că ardem amândoi, fără cărbuni.
nutzu (autor)
marți, 02 februarie 2016



Ce frumos !
Superb comentariul !
mirimirela
luni, 01 februarie 2016



Ioan : M-ascund după-ntrebări, pretind răspunsuri,
Combin culori de gând inexistente,
Adun sub aripi primăveri, capricii,
Măsor iubirea noastră în procente,

Dar ştiu că tu mă înţelegi, iubite,
Alintul meu e-o dulce abdicare
Când îmi săruţi obrajii uzi de lacrimi
Să-ţi aminteşti că roua dintr-o floare

O sorbi. Mi-eşti drag aşa cum numai cerul
Mă-ntâmpină în zori... Tulburătoare,
Tandreţea mâinii tale-mi dă răspunsul,
Dar zămisleşte-o altă întrebare.
Liliana Trif
luni, 01 februarie 2016



mulțumim, marinela...
nutzu (autor)
luni, 01 februarie 2016



Trebuie sa recunosc ca m-au impresionat foarte mult versurile acestei poezii.
marinela
luni, 01 februarie 2016



mulțumim, danab...
nutzu (autor)
luni, 01 februarie 2016



frumoasa poezie...frumoasa!
va citesc cu drag !
danab
luni, 01 februarie 2016