În loc de concluzie
...
De mă întreb ce am făcut în viața mea de la-nceput,
Aș putea să spun puține, din toate cele câte-am vrut!
Iar de mă întreb de-asemeni ce-am făcut pân-la sfârșit,
Voi spune fără îndoială, că nu știu cum, dar am trăit!
..
Sigur n-am făcut atâtea din tot ce mi-am dorit să fac
Iar din ce-am făcut, nu toate îmi mai sunt acum pe plac.
Și de mă-ntrebi ce-am făcut în viața mea de la-nceput,
Îți spun că una peste alta, am făcut tot ce-am putut!
...
Omul, cât trăiește-nvață iar eu chiar asta-am învățat,
Să las ceva în urma mea pentru când voi fi plecat,
Ceva, orice, oricât de mic printre-atâtea alte mici,
Să se știe peste vremuri, că am trecut și eu pe-aici!
...
Dar cum traiul mi-e modest și trăiesc de azi pe mâine,
Nu pot să las mare lucru, ci doar puțin dintre puține,
Poate-o vorbă două scrise dintr-a minții socoteală,
Cui le citește-n urma mea să-i ușureze vreo povară!
...
Că tare bun e sfatul dat și primit la vremea lui,
Atunci când folosește celui de care nu-i pasă nimănui!
Astfel am gândit și eu și-am încercat să scriu, cuminte,
Multe gânduri ce-mi par bune, în doar câteva cuvinte!
...
Pe măsură ce trec anii cât mai multe-aș vrea să știu,
Ca apoi, din ce-mi rămâne, cele-nțelese să le scriu,
Pentru ca la sfârșitul vieții petrecute pe pământ,
Să pot spune liniștit că m-am născut să fiu și sunt!
...
Ușurat să plec la ceruri, înspre-acele lumi divine,
Unde dincolo de toate, să mă întâlnesc cu mine!
Iar când drumurile toate m-or scufunda în neființă,
Să simt cum devin lumină, cu Tatăl într-o conștiință!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: