Darul orfic mi-e destin,
Vitejia cea din slove - scut al paginii divin !
Și în tot acest popas, te așează și veghează
Cum noaptea scrisului dă glas,
Când luna luminează.
Se prea poate - e posibil -
Bolta înstelată,
Ce din lira lui Apollo
Cântec dă nemărginirii
Să insufle fior iubirii
Să înflorească trandafirii.
Iar atunci, în acel ceas
Nu porni, ci fă popas!
Muza redeșteaptă-n vers...
Întregul univers.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Detalii poezie:
Distribuie pe: