Mustrarea României

duminică, 07 august 2022

Vă plângeți că e rău, că-i sărăcie, 
Că sunteți robi aici la voi în țară 
În ochi aveți doar ură și mânie 
Pe umeri vă apăsă o povară.

Și mă vorbiți de rău, mă învinuiți,
Vreți să plecați în alte țări străine 
Sperând că poate-o să vă îmbogățiți 
Și astfel o s-o duceți mult mai bine.

Dar eu v-am dat câmpii cu solul bun,
Să le arați și să le cultivați,
Însă voi stați cu mâinile în sân 
Și spuneți că n-aveți ce să mâncați.

V-am dat și aur, și argint, și fier,
Sare, cărbuni și ape minerale,
Dar voi priviți pasiv cum toate pier
Și de-aia buzunarele sunt goale.

V-am dat păduri cu arbori minunați,
Brazi și molizi, fagi mândri și stejari,
Nici nu vă pasă că sunt toți tăiați 
Și că vi-i fură o bandă de tâlhari.

V-am dat și râuri să vă răcoriți, 
Cu apă dulce, bună de băut,
Și rând pe rând acum le murdăriți, 
Fiindcă atât de mult ați decăzut.

Câte popoare sunt, și mari și mici,
Ce și-ar dori să aibă așa o țară!
Dar voi distrugeți tot ce-aveți aici
Și admirați ce-au alții pe afară.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.